
TABEL CRONOLOGIC
|
1955 |
Apare romanul Morometii (în numerele 6, 7, 8, 9 ale „Vietii Românesti") si, spre sfârsitul anului, în volum. Romanul e privit, înca din primul moment, drept un eveniment literar. Faptul acesta a fost reconfirmat de exegeza de mai târziu si stralucit argumentat.
|
1956 |
Publica nuvela Ferestre întunecate.
Primeste Premiul de Stat pentru romanul Morometii. |
1957 |
Face o calatorie în Vietnam al carei efect, în plan literar, va fi nuvela Friguri.
Devine redactor-sef adjunct al „Vietii Românesti". |
1959 |
Publica nuvela Îndrazneala. |
1962 |
Apare romanul Risipitorii, care a implicat o munca asidua si dificila, vizând, în esenta, explorarea unui alt univers si schimbarea stilului prin introducerea a ceea ce Marin Preda a numit tema autorului. Romanul va suferi numeroase modificari cu prilejul editiilor ulterioare. |
1963 |
Publica nuvela Friguri. |
1965 |
Apare în româneste romanul lui Albert Camus, Ciuma, tradus de Eta si Marin Preda.
Se publica editia a doua a romanului Risipitorii, „în întregime revazuta".
|
1967 |
Apare Morometii, voi. II (în ,"Viata Româneasca" si, apoi, în volum).
|
1968 |
Publica romanul Intrusul.
Se editeaza Martin Bormann, drama în trei acte, singura incursiune a scriitorului în spatiul teatrului. E ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor.
Apare cea de-a treia editie din Risipitorii („revazuta, definitiva").
Se înfiinteaza Editura Cartea Româneasca. Marin Preda este întâiul director al acestei edituri.
Colaboreaza intens la „Luceafarul" cu articole ce vor fi reunite în volumul Imposibila întoarcere.
Se publica romanul Demonii de Dostoievski în traducerea lui Marin Preda si Nicolae Gane.
|
1971 |
Apare Imposibila întoarcere.
|
1972 |
Apare romanul Marele singuratic pentru care i se atribuie autorului Premiul de Proza al Uniunii Scriitorilor-. Romanul Risipitorii este publicat într-o editie revazuta — cea de-a IV-a — în colectia „Biblioteca pentru toti" (Editura Minerva) cu o prefata de Magdalena Popescu. Fata de editia a III -a „definitiva", scriitorul opereaza si de data aceasta unele schimbari, mai ales de ordin stilistic.
|
1973 |
Florin Mugur publica volumul Convorbiri cu Marin Preda, cu- prinzând elemente semnificative referitoare la geneza unor opere, momentele devenirii scriitorului; reflectii asupra literaturii, istoriei etc.
Apare volumul Marin Preda. Vocatie si aspiratie (Editura Eminescu) de M. Ungheanu, prima investigatie de proportii a operei scriitorului.
|
1974 |
Este ales membru corespondent al Academiei R.S.R. |
1975 |
Marin Preda publica romanul Delirul (volumul întâi) care se bucura de un succes rasunator, astfel ca în acelasi an apare editia a II-a revazuta si adaugita. |
1977 |
Apare scrierea memorialistica Viata ca o prada, „bildungsromanul cristalizarii unei constiinte scriitoricesti" (Ion Balu). Scrisa în câteva luni într-o stare de euforie „ca aceea pe care o aveam la douazeci de ani" — dupa cum marturisea autorul la putin timp dupa aparitie — Viata ca o prada lumineaza prin intermediul momentelor din vremea copilariei, adolescentei sau tineretii pe care le evoca începutul unui drum si al unui destin uman si scriitoricesc, într-o epoca framântata, tulbure si plina de adversitati. Confesiunea scriitorului sta sub semnul respectarii unui pact cu scrisul: „Am încercat sa respect un pact de care am vorbit la sfârsitul acestei carti, pe care l-am facut cu scrisul, si anume, acela de a ispiti în oameni ideea ca nu au de pierdut, ci de câstigat daca traiesc în adevarul propriei lor vieti, chiar daca un asemenea examen ar fi pentru ei dezastruos". (Sânziana Pop, „În acest numar ne vorbeste Marin Preda", în „România literara", anul IX (1977), nr. 25, p. 13).
Volumului i se acorda Premiul pentru Publicistica al Uniunii Scriitorilor. |
|
1977-1980 |
Lucreaza intens la un nou roman, abandonând scrierea volumului al II-lea al romanului Delirul. Ideea de a scrie o carte despre o experienta sociala, istorica dramatica, de a medita asupra ei îi solicita o munca uriasa („este cel mai mare efort creator pe care l-am depus pâna în prezent") si se concretizeaza într-una din cartile fundamentale ale lui Marin Preda, Cel mai iubit dintre pamânteni „Am scris romanul destul de repede — în trei ani —, înspaimântat si constient în acelasi timp, ca face parte dintre cartile care daca nu sunt scrise într-un anumit moment, nu se mai pot scrie niciodata. Am simtit ca daca nu o scriu cu toata sinceritatea si cu toata experienta, acum, mai târziu, va apare mai putin închegata — daca va mai apare. Legata de aceasta întrebare se mai pune si o alta: daca eram constient ca aceasta carte va fi interesanta? Da, am avut sentimentul ca nu exista înca asa ceva în literatura noastra, si de asemenea, ca în ea pot pune tot ceea ce stiu.
Exista în viata oricarui scriitor un moment de criza în care simte ca trebuie sa spuna tot". („Am scris tot ceea ce am trait". Din stenograma întâlnirii lui Marin Preda cu studenti si profesori ai Universitatii din Bucuresti, dupa aparitia romanului Cel miai iubit dintre pamânteni, în volumul Timpul n-a mai avut rabdare. Marin Preda, Editura Cartea Româneasca, 1981, p. 550).
|
1980 |
In februarie apare trilogia Cel mai iubit dintre pamânteni. Cartea se bucura de un succes de public si de critica impresionant. La 16 mai, pe neasteptate, Marin Preda se stinge din viata. |
PAGINA ANTERIOARĂ |
|