TESTUL 4 - Răspunsuri

1. „încrucisând", „împleticindu-se", „izbind", „lovind".

2. a. Locul avea iarba pârjolita de seceta. b. În locul lui, si eu as fi procedat la fel.

3. Delincventa juvenila a înregistrai o crestere de 5% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

4. „se urmareau, se apropiau, se-ndepartau... se ridicau".

5. Sintagma „cei doi" apare în fragment de trei ori, în alte doua cazuri personajele sunt desemnate prin forme modificate: „celor doi oameni", „oamenii". Insistenta cu care naratorul o repeta pare a sublinia dez-individualizarea omului în lupta sa cu arborele. Suprapunerea totala a „celor doi", ca si depersonalizarea lor, este sugerata, în fragment, prin substantivizarea numeralului. Miscarile corporale agile, sacadate, sunt singurele purtatoare de informatie referitoare la personaje. Actantii apar ca siluete al caror contur e imprecis în întunericul noptii, ei nu au nici consistenta psihologica, nici limbaj, nici individualitate. Perspectiva narativa la persoana a III-a, una lipsita de omniscienta, opereaza prin focalizare externa, ceea ce atrage receptarea personajelor ca suprafete.

6. Taierea salcâmului se face „în toiul noptii", timp propice pentru tradari, comploturi, revanse lase. Întunericul sugereaza, de asemenea, gestul facut pe furis, cu fereala de privirile indiscrete sau imputatiile sâcâitoare ale celor care ar putea crede ca un salcâm apartine mai degraba colectivitatii decât unui singur proprietar.

7. Dupa risipa de efort si de miscari ample menite sa subtieze circumferinta arborelui, „sacurile începura a-si muia zvâcniturile" pentru a face loc unor lovituri mai adânci. Taisul patrunde în trupul copacului, parând a-i cauta centrul secret al vitalitatii, „coardele ascunse" asemenea unor artere. Se sugereaza ca arborele ce urmeaza a fi taiat este depozitarul unui suflet, asemanator driadei - zeitate ce salasluia, pentru vechii greci, în trunchiul copacilor.

8. Modul dominant de expunere este naratiunea, întrerupta, pe alocuri, de elemente descriptive.

9. Dintr-o perspectiva temporala retrospectiva (sunt utilizate timpuri ale trecutului), naratorul neutru înregistreaza, asemenea camerei de filmat mobile, imaginea exterioara a scenei, siluetele personajelor, miscarile si ritmul lor. Prin vue du dehors / focalizare externa / comportamentism, pri virea se opreste pe suprafata imaginii. În ciuda persoanei a III-a, naratorul nu este omniscient, dimpotriva, el pare a sti mai putin decât personajele însele. În consecinta, arborele si oamenii apar egalizati, în acelasi plan, caci, daca salcâmul, cu resursele vitale ascunse în „coarde" si în „ghearele lungi ale radacinilor" pare a fi acumulat din pamântul si cerul pe care le unifica axial o forta ce-1 face de neînfrânt, oamenii apar ca siluete fanto matice, reificate, ca prelungiri ale propriilor securi. „Rabufniturile scurte", loviturile surde ale securilor sunt un limbaj ce suplineste absenta celui articulat, uman.

10. Articolul hotarât ce însoteste substantivul identifica, individualizeaza si insoliteaza arborele, proiectându-1 în prim-planul naratiunii. Paragrafele descriptive îl configureaza panoramic pentru a sublinia monumentalitatea siluetei lui pe care nici întunericul nu o poate estompa: „vinele salcâmului se întindeau jur-împrejur...", „coviltirul nemiscat si înalt", „ghearele lungi ale radacinilor". Trupul autoritar al copacului pare o sinteza a regnurilor, umanul, vegetalul si animalul se afla într-o fabuloasa simbioza. Prin con trast, oamenii apar ca „forme ciudate", ca siluete abia conturate ale unor „vietati întunecoase si mute", dinamica lor contrastând cu imperiala nemiscare a salcâmului. Titlul identifica „personajul principal" al textului.