PAUL GEORGESCU: „Risipitorii", noul roman al lui Marin Preda, aduce numeroase elemente pozitive în creatia scriitorului — un mediu nou, orasul, o mare varietate de probleme, personaje etc. — constituind o largire a universului sau literar, precum si o sinteza interesanta a prozei analitice cu proza obiectiva. Literar vorbind, cartea depaseste în valoare „îndrazneala" si „Desfasurarea", dar mi" se pare inferioara „Morometilor" — una din marile realizari ale prozei românesti — prin inegalitatea tensiunii artistice, inconsecventa literara a unor personaje si neveridicitatea psihologica a' unor relatii.

Zilele curg — pentru eroii acestui roman — aparent egal, dar iata ca fiecare dintre ei traieste o anumita întâmplare, trece printr-o împrejurare anume si acest moment intens, .aceasta zguduire launtrica determina pe fiecare sa mediteze cu gravi­tate asupra sa si asupra celorlalti, sa-si masoare fortele, sa-si revalorifice valorile de viata. Timpul, se pare, nu mai are acee­asi rabdare, pe care paruse a o fi avut fata de Moromete, oamenii traiesc mai intens, timpul nu asteapta. Tinerii, ne spune autorul prin intermediul doctorului Sîrbu, îsi cheltuiesc adesea energia într-un mod disproportionat cu, importanta obiectiva, reala a obiectului, îsi risipesc disponibilitatile afective în amicitii si iubiri nesemnificative. Este, asadar, un roman, antiromantic, care descrie momentul maturizarii. Sîrbu, Munteanu, Vale, Gabi, Constanta s.a. sunt tineri care trec, fiecare în felul sau, examenul de maturitate, al vietii. O alta idee ce se des­prinde din roman pare a fi aceea ca faptele noastre au conse­cinta, ca erorile se platesc, ele provoaca suferinta. Romanul este educativ în sens superior, adica îndeamna la seriozitate, ia ati­tudine — cu mijloace artistice — împotriva usurintei în fata problemelor vietii. Spunem aceasta de la început, fiindca valoa­rea romanului consta în primul rând în problematica sa psiho­logica, adica în capacitatea autorului nu numai de a face analiza ci mai ales de a descoperi sensul etic, implicatiile profunde ale unor acte, gesturi si cuvinte ce par a fi la prima vedere de o însemnatate redusa.

Aceasta dorinta de profunzime este, de altfel, si elementul de continuitate care leaga „Risipitorii" de celelalte carti ale -autorului, fiindca în multe privinte ultimul roman al lui Marin Preda se deosebeste apreciabil de cartile anterioare, [...]

Daca nu vom povesti subiectul „Risipitorilor", aceasta e pentru ca în principal, romanul — fara a fi lipsit de substanta epica, de întâmplari, — nu e construit totusi pe un unic conflict principal. Aceasta fiindca „Risipitorii", ca si „Morometii" este un roman al relatiilor care nu pot fi decât complicate, întortochiate. Romanul lui Marin Preda nu este unul de situatie, ci de relatie, deci principalul îl constituie nararea si analiza rela­tiilor dintre personaje. [...]