ION LUNGU: Urmarind activitatea literara a lui Marin Preda, observam o corelatie strânsa între experienta de viata a prozatorului si problematica social-morala din scrierile sale. Nu însa într-un sens îngust, restrictiv. Epic prin excelenta, autorul romanului Risipitorii, aparut zilele acestea în Editura pentru Literatura, nu este nici un scriitor autobiografic si nici un simplu cronicar al timpului sau. Ca prozator, Marin Preda se caracterizeaza, în aceasta privinta, tocmai printr-o capaci tate putin obisnuita de a desprinde din fapte contemporane — traite sau numai cunoscute — semnificatii largi si adânci, de o mare forta generalizatoare. [...]

De-abia în ultimul sau roman, Risipitorii, prozatorul a iz butit sa infirme pronosticurile sceptice ale celor care limitau talentul sau epic la reflectarea artistica a mediului taranesc. Cine a urmarit stradaniile depuse, de la primele fragmente din noua opera si pâna la aparitia ei în volum, îsi da seama, cre dem, de perseverenta si energia de care a trebuit sa dea dovada prozatorul, spre a depasi faza morometiana.

Se poate spune, deci, ca Marin Preda a strabatut o evo lutie complexa de la Morometii si pâna la Risipitorii, în care a fost angajata întreaga sa personalitate artistica. Sa ne gândim, de pilda, numai la functia sociala a personajelor din Risipitorii: activisti de partid si sindicali, medici, ingineri, cadre didactice, muncitori si functionari din întreprinderi etc. De la investiga rea unui singur mediu social, familiar înca din copilarie, prozatorul a trecut la sectionarea orizontala si verticala a societatii, în ansamblul ei, iar de la reconstituirea epica obiectiva a unor practici de viata, devenite aproape rituale, la descifrarea unor manifestari si atitudini în plin proces de cristalizare.

Scriitorul nu s-a îndepartat, totusi, de aptitudinile sale specifice si esentiale: capacitatea deosebita de analiza a vietii spirituale a personajelor, forta de a reda bogatia si originalitatea individualitatii eroilor. Si în Risipitorii, ca si în Moro metii, desfasurarea epica are un pivot psihologic, fiind deter minata de procesul de prefacere si afirmare a caracterelor.

Marin Preda se dovedeste, în aceasta privinta, un moralist în sensul artistic al notiunii. Si în cel de-al doilea roman al sau, destul de diferit ca univers epic de primul, accentul principal cade tot pe dezvaluirea problemelor etice ale perso­najelor. Numai ca, de data aceasta, o data cu diversitatea apar­tenentei sociale a eroilor, se stabilesc si alte coordonate ideo- logico-artistice ale operei. Scriitorul a ajuns la o viziune isto­rica mai cuprinzatoare, si-a sporit si aprofundat exigentele eti co-artistice, devenind mai atent fata de idealurile concrete ale personajelor. Bunaoara, activistul de partid Lungu priveste problemele taranesti de la nivelul experientei revolutionare a, proletariatului si din perspectiva transformarii dialectice a în tregii societati.

[. . . ] În functie de marile transformari revolutionare ale epocii s-a modificat, concomitent cu unghiul de vedere al scrii­ torului, si profilul personajului. La aceasta schimbare a con­ tribuit, poate, într-o anumita masura si evolutia tipului de sen­ sibilitate a prozatorului fata de lumea exterioara. Astfel, daca în faza de creatie care a culminat cu Morometii, Marin Preda se oprea cu precumpanire asupra oglindirii fenomenelor obiec­ tive în constiinta personajelor, în Risipitorii se face simtit un interes crescând al scriitorului pentru modul de exteriorizare a caracterelor. Plimbarea lui Ilie Moromete pe miriste, în toiul secerisului, de o mare poezie, desi îi prilejuia acestuia reflectii ironice la adresa vecinilor de lucru, ilustra, de fapt, o anumita stare interna a personajului, dupa cum taierea salcâmului, ad mirabila prin forta de sugestie a detaliilor vizuale si auditive, nu poate fi înteleasa, totusi, cu adevarat, fara impasul psihic prin care trece acelasi personaj.

În Risipitorii, întâlnim însa reactii exterioare, care îsi tal macesc semnificatia direct în actiunea epica. Vale Sterian sparge paharul si se raneste la mâna, fiindca nu mai poate îndura schimbarea produsa în atitudinea fetei iubite. În timp ce taie rea salcâmului are o puternica rezonanta afectiva, fiindca sub­ liniaza începutul esecurilor înregistrate de Ilie Moromete, gestul lui Vale poate fi si este caracterizat ca atare, fara a tine seama de specificul caracterologic al personajului. Natura însasi a câstigat un loc mai important în economia noului roman. Sa ne gândim, de pilda, la plimbarea lui Vale cu Anda la mar ginea Capitalei sau la întâlnirea dintre doctorul Sîrbu si Con stanta pe lacul Sfânta Ana. Elementele naturii nu mai sunt con cepute acum ca un simplu cadru al manifestarii personajelor, cum se întâmpla, de pilda, în scena de dragoste dintre Birica si Polina, ci joaca un rol activ în însasi declansarea si crista­lizarea starilor afective ale eroilor.

Esentiale pentru specificul noii carti a lui Marin Preda ni se par, însa, mai putin diversitatea mediilor zugravite (foarte importanta si aceasta în evolutia unui prozator de mare talent) si rolul aspectelor exterioare ale lumii obiective, cât acuitatea problematicii social-morale pe care o dezbate si gradul la care a fost rezolvata aceasta din punct de vedere ideologico-artistic.

Acum, prozatorul încearca sa puna in lumina însasi valoarea istorica a prefacerilor revolutionare pentru împlinirea si înflorirea personalitatii umane. Ereditate, mediu social, practica de viata, idealuri sunt studiate în interdependenta lor concret-isto rica, reliefându-li-se partea de contributie în cristalizarea si afirmarea noilor profiluri etice. Scriitorul se simte responsabil fata de soarta eroilor sai, descifrându-le cuceririle si. esecurile în raport cu posibilitatile inedite, pe care le ofera o orânduire sociala superioara. Redresarea Constantei si criza în care se zbate doctorul Munteanu nu constituie numai anumite cazuri izolate de intelectuali, ci dezvaluie o întreaga lupta dintre nou si vechi în actuala etapa istorica.

De aceea si putem spune ca Risipitorii constituie un adevarat eveniment pentru dezvoltarea literaturii noastre noi, rea list-socialiste.

Fireste, pentru atingerea telurilor urmarite, autorul a tre buit sa-si primeneasca si mijloacele si procedeele artistice, îm bogatindu-le si adecvându-le obiectivelor propuse. Actiunea pe mai multe planuri, împletirea relatarii succinte cu o minutioasa reconstituire epica, îmbinarea instantaneelor contemporane (re date, uneori, pe linia reportajului literar) cu interesante retro spective clarificatoare, a interventiilor directe ale personajelor cu analiza riguroasa a prozatorului — sunt câteva din cele mai importante.

Varietatea mediilor zugravite si a procedeelor artistice uti lizate i-a cerut scriitorului o constructie mai complexa si difi cila. În buna parte, Marin Preda a izbutit sa îmbine elementele eposului într-o compozitie unitara. Pe alocuri (mai ales în abor darea personajelor din lumea „fostilor"), sudarea episoadelor este insuficienta, fragmentând desfasurarea actiunii ca ansamblu. Se acorda apoi o importanta exagerata „enigmei" docto rului Munteanu, fapt care se resimte în sens negativ în legatura cu punerea în lumina a ideii artistice de baza a romanului: raspunderea fata de modul în care un personaj sau altul îsi risipeste talentul si capacitatea de munca.

Un eveniment literar, în „Tribuna", anul VI (1962), nr. 42 (298) (18 octombrie), p. 3 si nr. 43 (299), (25 octombrie), p. 3; retiparit, cu unele modificari, în vol. Itinerar critic, Bucuresti, E.P.L., 1965 („Risipitorii" si problemele eticii noi, p. 141— 156)