OV. S. CROHMALNICEANU: Toti acei care îl admira pe Marin Preda pentru substanta scrisului sau si nu doar pentru niste efecte literare usor imitabile (un limbaj si un humor anu­mit al lui Moromete) au deschis — sunt sigur — cu o adânca emotie romanul „Risipitorii". Reactia e fireasca. Marin Preda nu face parte din categoria autorilor care publica doua volume pe an ca sa realizeze la capatul unei cariere scriitoricesti zece rânduri memorabile si acelea cu indulgenta. El elaboreaza, trud­ nic, dupa ce întâmplari traite, experiente umane cunoscute, acte observate si vorbe auzite strabat circuituri imprevizibile în constiinta sa, se decanteaza îndelung, trec prin filtrul unor reflectii solide, desi pornite nu o data din puncte de plecare,. la prima vedere, ciudate. Prozatorul nu poate lucra decât la temperaturi înalte (adica numai daca se simte angajat într-o problematica vitala), consumându-se în actul creator, chiar daca la sfârsit, îndaratul stilului rece, detasat, toata aceasta com­ bustie intensa ramâne ascunsa. Rezultatul e însa densitatea de viata si bogatia de semnificatii a paginilor pe care el le încre­ dinteaza tiparului. Si acestea cinci sute ultime ale „Risipito­ rilor" nu îl desmint, ci dimpotriva. Romanul ofera întâi o mare surpriza. Printr-un gest deliberat Marin Preda se smulge din universul sau familiar taranesc spre a îmbratisa cu îndrazneala lumea citadina. Prozatorul refuza sa mizeze fie si pe cea mai vaga nota de „curiozitate", de alcatuire „deosebita" a umani­ tatii la care se refera. Desi are si câteva admirabile episoade rurale, romanul se petrece aproape tot la Bucuresti în anii pu­ terii populare, cam prin 1951—1952, cum se deduce, din anu mite situatii (într-un loc se spune chiar ca au trecut trei ani de la nationalizare). Eroii principali ai cartii sunt muncitori (fratii Sterian, Toma si Petre, înainte de Eliberare lucratori la atelierele C.F.R., azi activisti de partid) sau intelectuali (copiii lor Gabi si Vale, absolventi ai Politehnicii; Constanta, profe­ soara emerita, de asemeni, doctorii Munteanu si Sîrbu, tineri cercetatori de origine neproletara, dar afirmati iarasi în vremea noastra). (...)

Dar toate aceste activitati obstesti ale eroilor nu devin ca în alte romane tema de actualitate principala. Ea se defineste treptat din întregul existentei, din raporturile sociale si perso­ nale ale lui Vale si Gabi, ale Constantei, ale doctorilor Sîrbu si Munteanu, din comportarea lor în productie, dar si în dra­ goste sau prietenii, din preocupari intelectuale si atitudini mo­ rale foarte variate.. Lumea socialista e realitatea cotidiana în care eroii romanului se misca pe toata întinderea vietii, con fruntându-si impulsurile, dorintele, reactiile psihice, hotarârile si actele cu experienta unui alt fel de a trai, pâna la urma al catuit însa si el din datele complete ale conditiei umane. De aceea pentru Marin Preda devin probleme de actualitate si bi ruirea unei boli si raporturile dintre parinti si copii si obliga­ tiile reciproce în relatiile de prietenie si alegerea în dragoste si modul de a citi si judeca o carte. Din asemenea manifestari omenesti multilaterale romanul îsi desprinde tema centrala su punând pe nesimtite faptele si situatiile înfatisate la o dezbatere pasionanta. O indicatie asupra ei o da de la început titlul. E vorba, sugereaza Marin Preda, de tinerii care pasesc în viata si-si dau cu aceasta ocazie primul mare examen moral. Ei sunt „risipitorii" pentru ca însasi viata îi cheama la o cheltuire in­ tensa. Problema e ce caracter capata ea: de daruire altruista colectivitatii, de încredere în oameni, de nobila generozitate sau de distrugere a unui capital pretios pe care-1 constituie acesti tineri pentru societate? Autorul nu ramâne însa doar la termenii generali biopsihici ai problemei. El le da o formulare strâns legata de realitatile constructiei socialismului în tara noastra. Principalii sai eroi sunt fii de muncitori, întâia generatie ridicata la cultura dupa eliberare. Cei doi frati, Vale si Constanta, varul lor Gabi nu reprezinta numai o zestre biologica a societatii, ci si una istorico-sociala de o deosebita va loare. (....)

Cartea e un gen original de bildungsroman socialist. Eroii, lovindu-se prima oara cu capul de prag — cum se zice — îsi trec examenul vietii. Istoria casniciei lui Petre Sterian la în ceputul romanului devine astfel un fel de preludiu la ce va urma. La greu, dragostea între fosta fata de negustor si subti relul cazangiu de la Ateliere îsi verifica trainicia si se caleste. Exista un moment de criza în dialectica iubirii, atrage atentia Marin Preda. înfrângerea egoismului, a inertiei, tandretea adauga dragostei forta si durabilitatea tovarasiei. Constanta va repeta experienta mamei ei în conditii morale opuse. Va suferi groaznic ajungând aproape sa-si piarda mintile de durere. În cercarea e pentru eroina totusi salutara pentru ca o ajuta sa-si învinga o anumita puerilitate sentimentala, sa-si aleaga viitorul barbat cu criterii mai severe, sa îngradeasca într-o masura in finit superioara locul întâmplarii în viata ei. Si Vale se for meaza cu adevarat neluându-si în gluma tineretea.

În schimb Gabi închipuie exemplul „risipitorului" în sensul negativ al cuvântului. Singurul fiu al lui Toma Sterian pare sa. fie sortit a avea în viata mai mult succes ca varul sau. E frumos, place fetelor, poseda o vioiciune deosebita a spiritului, se poarta degajat, stie sa se descurce. Dar Gabi nu-si supune ca Vale permanent actele unei severe analize morale. Dimpo triva, el s-a obisnuit sa ocoleasca situatiile complicate, încer carile dificile. Desi deocamdata în activitatea profesionala si chiar în relatiile colegiale nu da semne de poltronerie, atitu dinea lui egoista în dragoste îi tradeaza firea adevarata. Gabi ia viata prea usor si ea îi va da o lectie dura, nu în planul afirmarii sociale, ci în cel al fericirii personale. Dupa câteva avataruri amoroase, eroul întâlneste femeia vietii lui, dar o pierde si, când îsi da seama de proportiile dezastrului e , prea târziu. Primele efecte ireparabile ale risipirii zestrei morale cu care a pasit în lume se fac simtite. Ceva asemanator pateste si fiul mai mare al lui Petre Sterian, Anghel, pe planul politic însa. Figura lui ramâne totusi pâna la urma în umbra si e pac at. (...)

„Risipitorii" se vadeste astfel pâna la urma o carte despre prietenie, vazuta ca expresia purificarii omenirii de tarele so­ cietatii bazate pe exploatare si asuprire. într-o tema literara mare, niciodata istovita, Marin Preda, aduce un punct de ve dere nou, caracteristic umanismului socialist.

Romanul are o constructie solida si ingenioasa, cu între ruperi ale actiunii si explicatii ale anumitor reactii morale fur nizate treptat dintr-o acumulare de situatii concludente cu o margine lasata libera jocului interpretarilor ca în viata. Fuga de discursivitate, de ornamentatie inutila, lasa cladirea cu con­ tururi nete, sigure, prea austere uneori. Sunt efecte literare, pe care, refuzând sa zaboveasca asupra detaliului, autorul le pierde pe alocuri. De asemenea, tonul naratiunii intuit aproape întot­ deauna foarte exact contrasteaza cu unele neglijente stilistice.

Câteva interventii de retusare vor face desigur, la viitoarele editii, si mai evidente marile calitati ale acestui roman despre care critica va gasi mereu noi lucruri de spus. Si în cheindu-mi observatiile cu o asemenea convingere n-am asezat oare cartea lui Marin Preda la locul ei în cadrul literaturii noastre de actualitate?

Marin Preda: „Risipitorii" (roman), în „Gazeta literara", anul IX (1962), nr. 43 (450), (25 octombrie), p. 2